Manastirea Stejaru-Inaltarea Domnului
Istoricul satului Stejaru
Satul Stejaru (Carapelit-bair) este asezat in podisul Dobrogei , pe ramificatia sudica a dealului Carapelit-bair, pe malurile paraului Haidar (Topolog) . Este amplasat in judetul Constanta, plasa Harsova ,la 5 km spre Est de resedinta de comuna Saraiu, pe soseaua care leaga Harsova de localitatile Saraiu si Dulgheru. Satul a luat numele de la dealul Carapelit-bair, la poalele caruia este asezat. ,, Carapelit-bair " , tradus din turceste in romaneste inseamna ,, Stejarul negru sau Lemnul negru".
M.D Ionescu Dobrogeanu referitor la satul Carapelit scria: Carapelit mai sus de paraul Saraiu ( Topolog ) la 2 km de satul Balgiu, a fost locuit de tatari, care l-au infiintat prin anul 1842 . La acea vreme satul Carapelit avea 346 de locuitori , din care 265 de romani si 81 de tatari. Inainte de anul 1850, in acest sat au inceput sa se stabileasca familii de romani oieri, venite din Transilvania, Muntenia, zonele Brailei si Calmatui. Toti romanii stabiliti in sat, erau de religie ortodoxa. Romanii au locuit in bordee pana au dobandit teren pentru a-si construi case. Tot in acea perioada au infiintat cimitirul ortodox la o distanta de aproximativ 500 de m de sat , iar tatarii aveau cimitirul in centrul satului. Inainte de anul 1850 , Parintele Ion Verza stabilit in Harsova era imputernicitul mocanilor fata de oficialitatile locale. De la infiintarea sa, satul Carapelit a apartinut de comuna Eni-Sarai. Tatarii din Carapelit au avut o geamie construita la anul 1850, iar din anul 1922 in documente nu se mai semnaleaza prezenta tatarilor si nici a geamiei. In anul 1930 se schimba denumirea satului din Carapelit in Stejaru, si apartine de comuna Saraiu. In anul 1909 se infiinteaza in satul Stejaru scoala elementara cu 5 clase, iar cursurile se tineau in local inchiriat. Din anul 1915 scolii i s-a repartizat 0,43 ha, pe care s-a construit scoala noua, iar mai tarziu s-a construit o gradinita si camin cultural. Ocupatia de baza a locuitorilor satului a fost si este cultivarea pamantului si cresterea animalelor, iar unii locuitori practicau diverse meserii ca: fierari, constructori, tamplari , fantanari, cojocari, hamurari, etc. In anul 1950 se infiinteaza C.A.P-ul iar satul a fost in intregime colectivizat in anul 1956. C.A.P-ul a mers bine pana in anul 1964 cand s-a unificat cu C.A.P-ul Dulgheru. Din acea perioada a inceput depopularea satului Stejaru. Satenii ramanand fara locuri de munca, iar copiii nemaiavand posibilitatea de a-si continua studiile, au fost nevoiti se plece din sat.
ISTORICUL BISERICII DIN SATUL STEJARU
Din cauza faptului ca in sat nu exista biserica, locuitorii satului mergeau la slujbele de duminica si sarbatori la biserica din satul Dulgheru, parcurgand pe jos 3 km.
Satenii din Stejaru iau hotararea formarii unei comisii, in frunte cu preotul Oancea Mocanu care sa se ocupe de organizarea lucrarilor si constructia bisericii.
Constructia bisericii a inceput in anul 1934 si a fost finalizata in anul 1943. Constructia s-a realizat prin contributia locuitorilor si cu ajutorul banesc acordat de prefectura judetului Constanta . Arhitectura bisericii este in stil bizantin, in forma de cruce si are 17 m lungime si 5,50 latime. A fost proiectata de domnul arhitect Nicolae Panait. Catapeteasma si icoanele bisericii au fost lucrate la Tulcea in anul 1940 de mesterul Eremia Pavaluc. Interiorul bisericii nu a fost pictat. O familie credincioasa care nu locuia in satul Stejaru, pe nume Apolozan Dumitru si Elisabeta au ajutat financiar la constructia bisericii si au donat icoanele, cartile de slujba si obiectele de cult. Biserica a fost sfintita cu hramul,, Inaltarea Domnului", in anul 1943 pe 11 iunie, de catre Episcopul Locotenent Eugen Laiu. Preotii care au slujit la aceasta biserica in decursul anilor au fost : pr.Oancea Mocanu , pr. Grigorie I , pr. Lazaov Aurel, pr. Cernescu Constantin, pr. Sarghi Mihai. Parintele Aurel Lazarov a fost primul preot care a locuit cu familia in sat, a stat cu chirie la familia Boranescu Ion. A fost instalat ca preot in anul 1946 si a slujit in satul Stejaru pana pe 7 mai 1950 , cand a fost arestat de regimul comunist, impreuna cu alti sase locuitori( consilieri a-i bisericii). Preoteasa Ecaterina Lazarov impreuna cu fiul ei de numai 3 ani Eugen Zefir, au fost dati afara din casa si prigoniti. Parintele Aurel Lazarov a fost inchis la Pitesti, Gherla, Cavnic si Aiud unde a adormit in Domnul in anul 1960 pe 6 iunie. Acesta a fost cel mai neplacut eveniment din satul Stejaru.
ISTORICUL MANASTIRII STEJARU
Schitul Stejaru s-a infiintat pe data de 1 martie anul 2004, la propunerea Parintelui Andrei Tudor, exarhul manastirilor dobrogene din acea vreme, cu incuviintarea primarului comunei Saraiu si cu binecuvantarea IPS Teodosie , Arhiepiscopul Tomisului. Aceasta decizie a fost luata datorita faptului ca biserica a fost parasita timp de 35 de ani , iar satul depopulat. Astfel, pentru realizarea acestui deziderat, au fost trimise Monahia Ambrozia Gheorghe impreuna cu 3 surori de la Manastirea Sf. Elena de la mare din judetul Constata. La inceput maicile au primit cazare la familia Sampetru Nicolae si Ioana din sat, locuind in casa dansilor timp de 3 ani pana la terminarea lucrarilor viitoarelor chilii. In anul 2006 s-a inceput constructia unui complex de chilii, sponsor fiind domnul Nadrag Tudor din Harsova, iar arhitect domnul Teodor Ion din Constanta. Acest proiect s-a terminat de ridicat in anul 2009. Printre donatorii manastirii sunt si familiile, Grosu Iulica si Vasilica, Gae Ionel si Corina. S-a inceput renovarea bisericii in anul 2008 si a fost finalizata in anul 2010, cand de hramul bisericii ,, Inaltarea Domnului" s-a oficiat slujba de sfintire mica a bisericii, cu IPS Teodosie si un sobor de preoti. Cei mai importati donatori care au ajutat la renovarea bisericii au fost : Condorateanu Cosmin si Monica, Brebenel Ion si Mariana, Nicolae Ion si Mirela- Steluta. Tot in anul 2010 a fost donat un clopot de domnul Zamfir Constantin din Bucuresti. Cu ocazia hramului manastirii din anul 2011 credinciosii veniti au primit binecuvantarea prin inchinarea la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la manastirea Dervent si la particele din moastele Sfantului Ap. Andrei. In anul 2011 pe 15 iulie , pe baza raportului centrului eparhial Tomis , ar. 2165/11, s-a aprobat transformarea schitului in manastire. Intre anii 2012-2015 s-a pictat biserica in tehnica fresca .Nadajduim ca acest asezamant monahal va dainui peste veacuri.
